Corneliu Coposu Fan Page

Aruncat la Cimitirul Săracilor, după ce a întregit România - 11.12.2009, Q Magazine

Înapoi la Iuliu Maniu 1873–1953

Iuliu Maniu

Fara el, Marea Unire ar fi ramas in continuare doar un vis frumos. Dar, ce-are a face? In toata Romania asta Mare pe care a iubit-o cu atata patima, Iuliu Maniu nu are nici casa memoriala si nici macar o groapa in care sa-si odihneasca osemintele. In semn de batjocura, comunistii i-au transformat casa in centru pentru copii cu handicap. Asa a ramas si astazi. Imbacsita de miros de latrina, de urina saturata cu bule de camfor. Osemintele lui Maniu au fost aruncate undeva, in Cimitirul Saracilor de la Sighet. Fara sicriu. Fara o cruce la capatai. Dupa 56 de ani de la moartea sa, Maniu inca revendica doi metri din pamantul tarii pe care a intregit-o. Atat.

I-au fost rupte picioarele pentru a incapea in sacul mortilor

Celula in care a murit Maniu

In noaptea aceea, detinutii au stat treji. Ascultau, ca de atatea ori, harsaitul greoi al mortii. Romania toata s-a zbarcit ca un fruct parasit. Trupul marelui Maniu, ascuns intr-un sac zdrentuit de greutatea zecilor de cadavre, era tarat pe scara penitenciarului. Capul ii salta la fiecare treapta parcursa. Se spune chiar ca i-au fost rupte picioarele pentru ca trupul lui inalt sa poata incapea in sacul mortilor. „La Sighet, detinutii aveau numere. Nu mai existau ca oameni, ci ca simple numere. Comunicau prin sistemul Morse si asa s-a si aflat ca Iuliu Maniu nu mai e. S-a spus: «s-a stins becul!», asa se spunea cand murea cate unul. Atunci s-a spus: «La celula doi s-a stins becul!» A fost introdus intr-un sac si se auzea cum era tras pe scari si capul lui mergea din scara in scara. Era dimineata la ora sase cand a decedat si a fost aruncat intr-o groapa comuna din Cimitirul Saracilor, din Sighet. Abia mai tarziu s-a stiut ca a trecut la cele vesnice, deoarece chiar si la multa vreme dupa arestarea lui, lumea inca mai spera la o interventie a anglo-americanilor care sa porneasca un razboi impotriva sovieticilor si Maniu sa fie eliberat." (Marin Pop, istoric)

„Cei care mureau in timpul zilei erau dusi intr-o incapere aflata la etajul doi al inchisorii, asa-numita de catre gardieni «Camera mortii», unde erau tinuti pana noaptea, cand erau dusi la cimitir. Sigur ca ingroparea lui s-a facut in cel mai mare secret, iar identificarea mormantului este acum, dupa atatia zeci de ani, aproape imposibil de realizat." (Robert Furtos, muzeograf „Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei", Sighet)

Ultima impartasanie, cu matura pe post de toiag

Iuliu Maniu avea 80 de ani cand s-a stins. Se intampla la 5 februarie 1953. Era dupa sase ani de temnita grea, primii petrecuti la Galati, ultimii la Sighet. O vreme a fost coleg de celula cu Ion Mihalache - celalalt lider taranist, o alta parte de vreme cu Nicolae Carandino, ziaristul de la „Dreptatea" care i-a si fost alaturi in ultimele clipe de viata. La Sighet au fost inchisi in acele vremuri peste 200 de demnitari, penitenciarul fiind cunoscut si sub denumirea de „inchisoarea ministrilor", dar si aproape 50 de episcopi greco-catolici. „Cand Maniu era foarte aproape de momentul mortii, a cerut sa fie impartasit de unul dintre preotii greco-catolici. Alexandru Todea (n.r.- fost mitropolit al Bisericii Romane Unite cu Roma), care era seful echipei de maturatori din penitenciar, a profitat de un moment de neatentie al gardianului de serviciu pe sectia respectiva si, prin usa, folosind matura drept toiag, i-a dat ultima impartasanie inainte de moarte." (Robert Furtos, muzeograf „Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei", Sighet)

Au existat doua incercari de identificare a trupului lui Iuliu Maniu. Una, inainte de '89, in 1971, de catre un nepot al lui Iuliu Maniu. A doua, in 2006, de catre Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Ambele s-au soldat cu esec. Fostul comandant al penitenciarului de la Sighet, tortionarul Vasile Ciolpan, a decedat in urma cu cinci ani, dupa ce fusese ridicat de autoritatile post-ceausiste la rangul de... locotenent. In 14 ani, nimeni nu a indraznit sa-l intrebe unde l-a aruncat pe Maniu.

„Cineva lucreaza impotriva acestui om in continuare"

Dupa arestarea lui Iuliu Maniu, intreaga avere i-a fost confiscata, iar conacul de la Badacin, in care si-a petrecut copilaria si la care se intorcea ori de cate ori avea un ragaz, a fost transformat mai intai in depozit pentru ingrasaminte chimice, apoi in sediu de Gostat, apoi in tabara si intr-un final in centru pentru copii cu handicap. „Statul, vrand sa-i batjocoreasca memoria, a asezat acolo, chiar in cladirea casei vechi, chiar in casa lui Maniu, un camin de copii cu handicap major. Erau intinsi pe pat, acolo isi faceau treburile, necesitatile. Eu aveam ocazia sa ma duc... Mai murea cate un copil din ala si ii faceam slujba... Abia rezistam sa trec prin acele saloane. Si acum se simte mirosul peretilor. Deci, a fost pur si simplu batjocorita memoria lui de catre autoritatile comuniste din vremea aceea. Si acum este tot o batjocorire." (Gheorghe Turcas, fost preot-paroh in Badacin)

„Ce s-a intamplat cu casa a fost o mojicie! S-au adus acesti copii cu handicap sever, in loc sa facem ceea ce ar trebui sa facem: o casa memoriala! Sunt atatea personalitati care nu sunt de acelasi rang cu Iuliu Maniu si care au casa memoriala. Asta e o mare durere a noastra, neimplinire... Am simtit chiar si dupa revolutie ca este marginalizat numele acesta pentru ca doare! Cineva lucreaza impotriva acestui om in continuare. E ceva morbid care lucreaza in tara asta in continuare si acela se numeste: comunism!" (Ioan Pop, autorul imnului lui Iuliu Maniu)

Casa lui Maniu sta sa cada

In 1941, Iuliu Maniu isi scria la Brasov testamentul. Lasa intreaga sa avere Episcopiei Romane Unite cu Roma Greco-Catolica, din Oradea. Dupa 1989, testamentul lui Maniu a fost facut public, insa nu si respectat. „In 1994, acest teren, impreuna cu casa s-au dat in folosinta gratuita, pe 99 de ani, Inspectoratului pentru Copii cu Handicap Salaj. Am facut multe demersuri ca sa-l putem obtine si, in 2007, Consiliul Judetean Salaj, in loc sa dea aceasta casa mostenitorului de drept, a preferat sa o concesioneze pentru 50 de ani si asta pentru ca, asa cum au recunoscut si ei, nu aveau fonduri ca sa o restaureze. Au vazut ca este aproape sa se darame si ca sa se spele pe maini au dat-o mai departe. Sigur, Episcopia este preocupata de restaurarea acestei case si imediat dupa aceasta concesiune, s-a facut un comitet de initiativa intre mine, parohia din sat, Directia pentru Cultura Salaj si Muzeul de Istorie. Am reusit sa ajungem sa obtinem certificatul de urbanism si suntem la nivel de expertiza tehnica." (Cristian Borz, preot-paroh Badacin)

De la expertiza tehnica si pana la repunerea casei pe picioare este insa drum lung. Fostul conac al lui Maniu sta sa cada. Copiii cu handicap au fost scosi de acolo, e adevarat, dar mutati la cativa metri departare, in niste casute construite in curtea conacului. Desi casa lui Maniu este inscrisa in categoria monumentelor istorice de clasa B, niciun reprezentant al Ministerului Culturii nu a trecut vreodata prin Badacin. Actualul preot-paroh, Cristian Borz, este de zece ani la Badacin. In fiecare an, pe 5 februarie il comemoreaza pe Maniu la mormantul din curtea conacului care-i asteapta si astazi osemintele. Preotul Borz incearca din rasputeri sa deschida casa memoriala Iuliu Maniu, sa faca acolo un muzeu: „Toti cei care ar putea sa dea o mana de ajutor... lasand la o parte orice apartenenta politica, Iuliu Maniu este un simbol pentru neamul romanesc si cred ca nimeni nu are dubii ca acest om chiar si-a iubit neamul din care a facut parte. Este un simbol al neamului si cred ca este rusinos pentru noi ca locul in care el a copilarit, unde si-a avut familia, sa arate intr-o astfel de situatie. De aceea fac apel la toti cei care ne pot sprijini: Ministerul Culturii, oameni politici, oameni de bine, care vor sa dea o mana de ajutor, pot gasi contul nostru pe site-ul parohiei: www.iuliumaniu.ro."

A iubit toata viata o unguroaica

Iuliu Maniu a fost arestat in iulie 1947, in urma inscenarii de la Tamadau si judecat de autoritatile comuniste pentru „inalta tradare". La alegerile din noiembrie 1946, taranistii, in fruntea carora se afla Maniu, castigasera alegerile cu peste 80% dintre voturi. Dar, cum important era cine numara voturile - conform dictonului lui Stalin, care cuprinsese la acea vreme in sfera sa de influenta si Romania -rezultatele au fost inversate in favoarea Partidului Comunist Roman. Maniu a incercat atunci formarea unui guvern in exil si scoaterea Romaniei de sub influenta sovietica. A fost tradat, lucru care a dus la dizolvarea Partidului Național Taranesc si la arestarea tuturor membrilor sai. „I s-a intentat un proces tipic stalinist, comunist, prin care a fost - si aici este ironia sortii: cel care a facut Romania Mare a fost acuzat de tradare de patrie - si inchis. N-a mai durat mult, si pe 30 decembrie si regele Mihai, cu pistolul pe masa, a fost obligat sa abdice, a plecat... Liberalii au fost si ei desfiintati si de la 1 ianuarie s-a infiintat Republica Populara Romana si introdus un sistem totalitar."

Maniu nu a fost niciodata genul care sa faca spirite, nu a scos pe gura panglici de idei gratioase ca piscoturile, nu a pozat in dandy. N-a fost niciodata casatorit, asta pentru ca - ironia sortii - a iubit toata viata o unguroaica, pe farmacista Clara, pe care o si invoca in ultimele clipe de viata: „Ce frumoasa era Clara!" Simtea ca daca o ia de nevasta si-ar trada tocmai marele crez, acela de a vedea Transilvania in afara Imperiului Austro-Ungar si unita cu tara-mama, cu Romania.

Infaptuitor al Unirii si... tradator de tara

Contributia lui Iuliu Maniu la actul de la 1 decembrie 1918, unde s-a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, a fost una majora. „Desi avea varsta de 42 de ani si era in plus si jurisconsult al Mitropoliei, este trimis ca sublocotenent, pe frontul italian unde a fost ranit si a avut apoi de suferit intreaga viata avand o tija in picior. Evenimentele din vara si toamna lui 1918 il surprind aici, pe front, Imperiul Austro-Ungar fiind intr-un proces major de disolutie. Maniu dezerteaza de pe frontul italian, vine in tara si formeaza Comitetul National-Roman. I s-a dat un rol major, portofoliul de Ministru al Armatei si al Externelor. In acest scop pleaca la Viena cu misiunea de a-i readuce in tara pe soldatii romani imprastiati in intreaga Europa. Practic, o luna de zile, Iuliu Maniu conduce Imperiul. El face un fel de targ cu ministrul de razboi al Imperiului fiindca deja comunistii patrundeau masiv in vestul Europei si erau la portile Vienei. Reuseste sa se inteleaga cu acesta, trupele romane instaureaza ordinea si stabilitatea in Viena si trimit 50 de trenuri cu care soldatii romani se intorc si vor forma primele unitati militare ardelenesti." (Marin Pop, istoric)

Iuliu Maniu face parte dintre organizatorii Marii Adunari de la Alba-Iulia de la 1 decembrie si ca o rasplata pentru meritele sale, este ales, la o zi distanta, presedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, indeplinind totodata si functia de ministru de interne. De altfel, in decursul anilor, Iuliu Maniu a fost de trei ori prim-ministru al Romaniei.

Nimic nu a contat insa pentru comunisti. In 1947, Iuliu Maniu, care avea pe atunci 74 de ani, a fost condamnat la temnita pe viata si la confiscarea intregii averi. Badacinul, satul natal al lui Maniu din judetul Salaj, a fost condamnat si el... Gheorghe Turcas a fost preot-paroh la Badacin inainte de 1989. Securitatea a tinut mult sa-l racoleze ca informator fiind vorba despre o parohie formata din urmasii unui „tradator de neam". Din fericire, n-au reusit...Din pacate insa, preotul Turcas a fost unul dintre putinii care au rezistat presiunilor. „E dureros ca au fost infiltrati oameni chiar din Badacin - o spun cu durere - cu misiuni speciale, pentru a-i descuraja pe oameni, pentru a le spune ca Maniu a fost un tradator de tara, pentru a aduce argumente ca a fost asa. Oamenii au fost atat de «instruiti» incat multi, chiar si dupa ‘89, mai credeau asta."

„Comunismul a umplut cerul de sfinti"

A existat un singur moment, in 1986, cand 13 tineri au tinut cu tot dinadinsul sa rupa zagazurile. „Sfinxul" lor - pentru ca asa era numit Maniu la Badacin, gratie verticalitatii de care a dat dovada intreaga viata - trebuia musai comemorat. „Un grup de tineri, simpatizanti ai lui Iuliu Maniu, au venit la clopotar cu juma' de palinca si s-au tras clopotele jumatate de ora pentru familia Maniu. Au depus coroane la mormintele parintilor lui Maniu. Pop Ioan, cel care i-a si compus un imn lui Maniu, a fost legat apoi langa cainele politiei. Toti acei tineri au fost batjocoriti si batuti de catre Securitate pentru ca au indraznit sa respecte atunci familia Maniu." (preot Gheorghe Turcas-vicar)

Tinerii nu s-au lasat insa intimidati: „In fiecare an am incercat sa re-editez aceasta comemorare. A doua oara stiu ca am adus o coroana de flori, pe care am scris: «Remember pentru Iuliu Maniu». Politia locala a fost trimisa sa cerceteze la fata locului ce s-a intamplat. Au gasit coroana si au mers s-au raportat: „Am gasit o coroana pe care scria: «Rembrandt pentru Iuliu Maniu»" Bine, Rembrandt sa fie atunci!" (Ioan Pop, autorul imnului lui Iuliu Maniu)

Acum, autorul imnului lui Iuliu Maniu e plecat in Spania. E acolo de doua saptamani. S-a dus sa munceasca. Atunci, in '86 si mai apoi, in '89 a sperat ca Romania tacerilor inghetate, stirbite de maraieli manioase si de tipete sfasietoare, in care totul se inghite cald si nepreparat, se va schimba in altceva. N-a fost sa fie...L-am intrebat daca intr-un atare context ii pare rau pentru suferintele traite atunci, in van: „Nu‑mi pare rau! E vremea granitelor... plecam. E un vers pe care l-am scris pe vremea lui Ceausescu: «E vremea granitelor» si uite ca inca mai e si acuma... Plecam sa aducem bani! Ca sa traim bine..."

Parintele Arsenie Papacioc spunea: „Comunismul a umplut cerul de sfinti!" Iuliu Maniu a fost un sfant prin simplul fapt ca a contribuit la intregirea Romaniei. Dincolo de apartenente politice. Dincolo de acuze: neparticiparea la incoronarea lui Ferdinand, readucerea lui Carol al-II-lea in tara, pactul de neagresiune cu legionarii. A avut si noroc... A trait niste vremuri cand nu orice starpitura putea pasi in centrul scenei, drapata de steag, bombanind un cantec astmatic care sa-i dea gata pe toti. Daca stai intr-un loc prielnic, poti s-o vezi in culise suflandu-si nasul in steag!... Traiasca Romania!

Amintiri despre Maniu:

Eu, dragii mei, l-am cunoscut pe Iuliu Maniu de pe bancile scolii. Era un om cu o inima tare buna. Invatatorul ne anunta dinainte, cand venea Excelenta Sa, doctorul Iuliu Maniu, la noi la scoala. „Cand va intra pe usa, sa va ridicati toti si sa ii dati un salut cu: «Laudat fie Iisus Hristos!»" Noi ascultam de invatator si faceam. Dansul intra si prima data mergea la catedra si-l intreba pe invatator care copil invata mai bine in clasa. Invatatorul ii spunea: „Petre, Gavrila, Nicolae...". „No, aia care v-o pronuntat domnul invatator, ridicati-va sus!" Si deschidea o gentuta si ne dadea bomboane. Si apoi pe celalalt care era suparat langa noi, care sta jos, il incuraja: „Copilasule - zice - da-ti silinta, ca la ora viitoare, cand vin aici, si tie iti dau bomboane daca ii invata bine". (badea Vasile, 85 de ani, Badacin)

Imnul lui Iuliu Maniu:

Il simt cum mai vine
Mai vine pe acasa,
Il vad cum se asaza
Cu satul la masa,
Si-si varsa durerea
Sadind-o in noi
Generatii ca mine,
Ca tine, ca voi.

Refren:

Sa cantam despre Iuliu
Despre „Sfinx" sa cantam,
Toata lacrima noastra
Pentru el s-o varsam.
Dragii mei, prin menire
Ne e dat sa-l spalam
De minciuni si de vorbe,
In noi sa-l schimbam.
Un mormant sa-i gasim
Cum mormant si-a dorit!
In pamantul natal,
In pamantul iubit.
De azi inainte generatii vin,
Pentru tine, Iuliu,
„Sfinx" de Badacin,
Si-ti aduc ofranda
Si respect sincer
Tara Romaneasca
Ingerii din cer.

Text: Raluca Botezatu / foto: Eugen Demeterca, 11 Decembrie 2009, Q Magazine

Articol citit de 4006 ori.

Alte articole