"Aduceti-va aminte de mai marii vostri (care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu). Priviti cum si-au sfârsit viata si le urmati credinta" (Ev. 13,7)
Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel astazi, ne-am adunat aici pe Dealul Tarinei de la Badacin cu sufletele împovarate de adânca emotie si respect, sa înaltam rugaciunile noastre spre Dumnezeu pentru sufletul celui care a fost marele fiu al acestor tinuturi transilvane si a întregii tari, Iuliu Maniu.
Se împlinesc 50 de ani de la trecerea la cele vesnice în împaratia lui Dumnezeu a sufletului credinciosului greco-catolic Iuliu Maniu. Trupul neînsufletit a ramas într-un loc necunoscut în Cimitirul Saracilor din Sighet, împreuna cu trupurile episcopilor greco-catolici: Dr. Valeriu Traian Frentiu, Dr. Ioan Suciu, Dr. Liviu Tit Chinezu si a altor personalitati de elita a tarii.
Iuliu Maniu s-a nascut la Simleu-Silvaniei la 8 ianuarie 1873. Tatal sau Ioan Maniu, magistrat apoi avocat si luptator militant pentru drepturile românilor asupriti în Ungaria. Mama lui Clara Coroianu principala animatoare a actiunilor românesti din regiunea Silvaniei. Bunicul pe linie paterna a fost marele gânditor si revolutionar din 1848 Simion Barnutiu. Bunicul din linia materna a fost Demetriu Coroianu vicar foraneu episcopesc al Silvaniei. Unchiul sau Dr. Iuliu Coroianu a fost autorul Memorandumului de la 1892 înaintat la Viena. Între stramosii lui Iuliu Maniu pe linie materna se numara si Iosif Mehes coautorul petitiei de revendicari românesti din 1797 "Supplex Libellus Valchorum".
Iuliu Maniu studiaza la Scoala elementara din Blaj, Liceul la Zalau si apoi Universitatile din Budapesta si Viena. A fost jurist-consult al Mitropoliei Blajului. La 22 de ani este cooptat în Comitetul Central al Partidului National al Românilor din Ungaria, a intrat în Parlamentul maghiar în 1909 ca deputat din circumscriptia Vint. Apara cu elan drepturile românilor de la Tribuna Adunarii Nationale Maghiare, este ales presedintele clubului minoritatilor (române, germane, slovene, sârbe, slovace) din Ungaria. A fost artizanul principal al desprinderii Transilvaniei de Ungaria si unirea ei cu Tara Româneasca. În urma decesului lui Gheorghe Pop de Basesti, în 1918 a fost ales presedinte al Partidului National pâna în 1926 când acesta fuzioneaza cu Partidul Taranesc. În Adunarea Nationala de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 a fost desemnat ca presedinte al primului guvern român al Transilvaniei (Consiliul Dirigent) pe care l-a condus pâna la dizolvare (1922). În perioada 1926-1947 a fost presedinte al Partidului National Taranesc. A fost în trei rânduri (1928-1930; 1930-1932; 1932-1933) prim-ministru al României. În toamna anului 1928 a organizat cele dintâi alegeri libere si necontestate în România. S-a opus cu fermitate dictaturii legionare (1940) si dictaturii militare a maresalului Antonescu (1941-1944). Dupa ce România a fost ocupata de armata sovietica si instaurat Guvernul Dr. Petru Groza de catre A.I. Vasinski, Iuliu Maniu a fost arestat si condamnat la temnita grea pe viata. Moare la Sighetul Maramuresului în ziua de 5 februarie 1953 în vârsta de 80 de ani.
Astăzi în acest cimitir al familiei Maniu am facut parastasul pentru sufletul lui la mormintele părintilor săi si a surorii sale. Parastasul lui Iuliu Maniu s-ar putea face si la Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat, Pitesti si pe întregul traseu al Canalului si în oricare punct din geografia româneasca, pentru că nu se stie si poate nu vom sti niciodata unde s-a patimit si unde s-a murit în tara asta pentru libertate si pentru dreptate. Avem aici un mormânt gol. Trupul lui Iuliu Maniu poate fi în întreaga tara, în pamântul ei si peste destinele ei vegheaza marele-i suflet.
La 8 februarie 2003 se vor împlini 62 de ani de la data întocmirii Testamentului, la Brasov, Testament prin care si-a lasat averea Episcopiei Greco-Catolice a Oradiei cu specificarea întemeierii unei Congregatii de calugarite franciscane, Congregatie din care facea parte sora sa Cecilia.
În calitate de protopop greco-catolic al Simleului am fost încredintat de P.S. Virgil Bercea al Oradiei sa exprim prinosul de recunostinta al Episcopiei noastre pentru atasamentul la religia greco-catolica materializat prin Testament.
Nu trebuie sa se uite ca numele satului Badacin a ajuns cunoscut în lume numai datorită "Sfinxului de la Bădăcin". Un poet spune "Mormintele de parinti mari,/ Sunt vetre de lumină/ Acolo, ca sa fie tari/ Urmasii se închină".
Ne-am adus aminte de mai marii nostri, le-am vazut viata si sfârsitul vietii, sa le urmăm credinta.
Pr. Gheorghe Turcas - iuliumaniu.ro
