Corneliu Coposu Fan Page

Casa Memorială "Iuliu Maniu" – dată Episcopiei Greco-Catolice din Oradea

Înapoi la Iuliu Maniu 1873–1953

Consilierii judeteni au aprobat, in sedinta ordinara din aceasta luna, de altfel si ultima din acest mandat, darea in folosinta gratuita a Casei Memoriale “Iuliu Maniu” din Badacin catre Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica, pe o perioada de 50 de ani. Cladirea respectiva s-a aflat pana acum in proprietatea Centrului de Integrare prin Terapie Ocupationala pentru Persoane cu Handicap (CITOPH) Badacin, fiind intr-o stare avansata de degradare, din cauza ca CITOPH nu a avut fonduri pentru reabilitarea si intretinerea ei. Episcopia Greco-Catolica din Oradea si-a exprimat dorinta de a se ocupa de acest imobil, mai ales ca acesta face parte dintre monumentele istorice. Ca urmare, dupa ce o va reabilita, Episcopia va introduce Casa Memoriala “Iuliu Maniu” in circuitul turistic.

Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai importanti oameni politici ai României moderne. Ramas în istorie ca artizan al unirii Transilvaniei cu România, el si-a lasat, prin testament, averea Episcopiei Greco-Catolice din Oradea. Din interese obscure, autoritatile din judetul Salaj au obstructionat pana acum retrocedarea terenurilor si cladirilor care au apartinut marelui om politic ucis în închisoarea de la Sighet de comunisti.

Om extrem de credincios, el si-a lasat, prin testament, averea Episcopiei Greco-Catolice Oradea, de care tin si o buna parte a enoriasilor din judetul Salaj. La 8 februarie 1941, el si-a dictat testamentul notarului Nicolae Ioanes din Brasov. „Subsemnatul Iuliu Maniu, locuitor în Badacin, de prezent domiciliat în Bucuresti, strada Voda Caragea, 27, cu mintea limpede si nesilit de nimeni, dispun pentru cazul mortii mele prin prezentul testament urmatoarele: Sufletul mi-l închin Atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu si dincolo de mormânt mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fratii si nepotii mei si cu bunii mei prieteni care nici întru cele mai grele persecutii nu m-au parasit în calea grea ce mi-a fost harazita de soarta. Ce priveste averea mea, …uzufructul viager al întregei averi ce va ramâne dupa mine va fi cât va trai a scumpei mele surori Cornelia Maniu (sora Cecilia), domiciliata în Blaj, locuitoare în Badacin. Întreaga mosie, casele, edificiile, toate imobilele din comunele Simleu, Badacin, Lompirt si Ilisua cu tot fondul intact viu si mort, cu tot ce apartine acestor realitati o las si vor deveni proprietatea veneratului Consistoriu Episcopesc Greco-catholic Român din Oradea pentru scopurile ordinului de calugarite românesc Greco-catolice franciscane din care face parte sora mea Cornelia. Daca acest ordin, la momentul mortii mele, nu va fi organizat, eu doresc sa fie organizat, iar averea aceasta sa fie conservata sub denumirea «Fundatiunea Ioan, Clara si Cornelia Maniu». Pe imobilul din Badacin sa se organizeze un claustru de calugarite menit sa ocroteasca si sa instruiasca tineri români greco-catolici si sa se îngrijeasca bolnavi… Daca veneratul Consistoriu, din orice motive ar fi împiedicat sa înfiinteze acest institut, averea se va folosi pentru alte scopuri culturale si de binefacere românesti." Acestea sunt cele mai importante fragmente din testamentul marelui om politic Iuliu Maniu.

„Prin Decizia nr. 40 din dosarul nr. 3/1998, în 12 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justitie a României a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu si „înlatura pedeapsa complementara a confiscarii averii”

Lui Maniu i s-a înscenat un proces pentru „înalta tradare” si a fost condamnat la închisoare pe viata. Prin Sentinta Penala nr. 1988 din 11 noiembrie 1947, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militara – Sectia I, a hotarît confiscarea averii lui Iuliu Maniu, ca pedeapsa „complimentara”. Aceasta masura a fost înlaturata de Curtea Suprema de Justitie prin Decizia Penala nr. 40 din 12.10.1998, care a dispus achitarea lui Iuliu Maniu.

Dupa arestarea lui Maniu din 1947, conacul a devenit depozit de îngrasaminte chimice. Ulterior, conacul de la Badacin a fost transformat în tabara pentru elevi, iar prin anii ‘80 a primit destinatia de camin pentru copii cu handicap sever. Cu exceptia celor doua camere transformate în capela, în restul încaperilor domneste o mizerie crunta, imobilul necesitând reparatii urgente de consolidare.

Pr. Cristian Borz, parohia Badăcin

Articol citit de 4689 ori.

Alte articole