În perioada 28-29 martie 2014, la Zalău şi Bobota se va desfăşura cea de a VII-a ediţia a Zilelor Revistei Caiete Silvane. În acest an, acţiunile culturale se vor desfăşura sub egida centenarului naşterii Seniorului Corneliu Coposu.

Printre acţiunile culturale programate amintim faptul că la Zalău, pe data de 28 martie, vor fi lansate două cărţi referitoare la viaţa şi activitatea lui Corneliu Coposu:

- va fi reeditată cartea Corneliu Coposu, Jurnal din vremuri de război, ediţie îngrijită de dr. Marin Pop şi ing. Cristian Fulger, apărută la editura Caiete Silvane în anul 2013, al cărei tiraj s-a epuizat

- va fi lansată cartea Monografia familiei Coposu. Între istorie şi memorie, autor cercetător ştiinţific dr. Marin Pop, preşedintele Fundaţiei „Corneliu Coposu”, Filiala Sălaj. Cartea a apărut recent tot la editura Caiete Silvane din Zalău

Acțiunile vor continua pe data de 29 martie la Bobota, satul natal al Seniorului, unde invitații vor avea ocazia să viziteze casa în care s-a născut Corneliu Coposu, biserica, mormintele familiei și Centrul Cultural „Șincai-Coposu”, înființat în anul 1998. La Căminul cultural din localitate va urma un simpozion științific dedicat centenarului nașterii Seniorului Coposu, în cadrul căruia invitați de marcă vor prezenta lucrări științifice referitoare la viața și activitatea lui Corneliu Coposu.

Vom reveni cu mai multe informații și imagini de la eveniment.

Cercetător științific dr. Marin Pop,
Președintele Fundației „Corneliu Coposu”, Filiala Sălaj

CUPRINS

Am în fața mea o filă pe care scrie „Cuprins”. Sub titlu se înscriu cuminți 8 capitole și multe subcapitole ce reprezintă Monografia familiei mele. Parcurgând aceste capitole, pe unele le recunosc fiind trăite de mine, pe altele le știu din povestiri, dar pe multe, pe foarte multe nu le recunosc deloc.

Lucrarea aparține tânărului Doctor în Istorie Marin Pop, muzeograf la Muzeul de Istorie al județului Sălaj. Lucrarea vastă se întinde peste 2 secole (1795-2014) și scoate la lumină situația religioasă, politică, economică și socială a acestei epoci în care și-au desfașurat viața cinci generații a familiei mele.

Dl. Dr. Marin Pop a sacrificat timp și odihnă studiind sute și sute de file de arhive din Zalău, Cluj, București și din arhivele Securității, pentru a prezenta o lucrare documentată istoric și nu o poveste romanțată (O Saga) a familiei mele.

Îndemnul și puterea de muncă le-a luat din tradiția de dăruire specifică locului şi oamenilor săi; căci și el aparține acestui minunat colț de țara, pentru cei care-l iubesc se cheamă Țara Sălajului.

Consider această lucrare deosebită ca o restituire peste veacuri a dragostei și recunoștiinței generației tinere către cei care au iubit aceste plaiuri, indiferent dacă dăruirea și sacrificiile lor au pornit de la Glod, Plopiș Surduc, Cioara, Bobota, Şimleu sau Jibou, tot din Țara Sălajului au pornit.

În fața acestei valoroase lucrări, eu care fac parte din generația a cincea, care închide cercul, nu am alte mijloace de a-mi exprima bucuria și recunoștiința decât un cald și din toată inima Mulțumesc Dragă Domnule Doctor Marin Pop.

Flavia Coposu Bălescu
București, februarie 2014

Pe Marin Pop, tânărul doctor in istorie din satul copilăriei mele Bobota, l-am cunosct mai întâi prin lucrările sale. Am fost impresionată de limpezimea gândurilor sale și de puterea de sinteză care transpar din lucrările sale. L-am cunoscut apoi, mai bine, în perioadele în care a venit la București pentru studierea arhivelor Securității și am constatat aceeași seriozitate și aceeași minuțiozitate caracteristice unui cercetător. Activitatea sa bogata și variată pe care o desfășoară atât prin prezența permanentă în cadrul Caietelor Silvane, în cadrul conferințelor și simpozioanelor, cât și prin neobosita activitate în cadrul Fundației Corneliu Coposu, ca Președinte al filialei Sălaj.

Vreau să-i aduc caldele mele mulțumiri pentru darul deosebit pe care-l face familiei noastre prin această Monografie, rod al unor nenumărate ore de studii și cercetări; prin străduințe deosebite, a adus la lumină viața și activitatea desfașurată în această Țară a Sălajului în decursul a cinci generații de către familia noastră. Acest lucru este deosebit de important pentru mine, cel mai mic membru al familiei, care, din cauza evenimentelor nefaste ale anului 1940, am părăsit forțat Sălajul, plecând în refugiu când încă nu împlinisem opt ani.

Sunt convinsă că această Monografie va umple golurile din poveștirile pe care le-am auzit și din puținele amintiri pe care le am din perioada copilăriei, obținând o imagine completă și documentată asupra existenței familiei mele.

Mulțumesc din inimă, dragă Marin Pop pentru strădania ta.

Rodica Coposu
București, februarie 2014

Meritorie carte , o radiografie a unei familii fără a se substitui intr-o genealogie.

Familie ( DEX ) = Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoş comun; = Formă socială de bază

Strămoşul comun este căutat ştiinţific căci cele spuse sunt una dar cele scrise pot fi alta.

Aici Dr M. Pop nu face rabat metodelor de cercetare istorică reuşind să structureze o adevarată istorie a locului de origine a familiei Coposu- indirect Ardealul şi direct satul Bobota.

Am convingerea caă Dnul Dr. M Pop este un bine cunoscut al arhivelor statului din Cluj, Oradea sau unde informatiile căutate i-au purtat pasii.

Forma socială apare des printre rânduri fiind inserate elemente ale memoriei orale obţinute cu sigurantă în ore de interviuri cu personalităţi ca Rodica Coposu şi Flavia Bălescu (surori ale Domnului Corneliu Coposu) şi cu oameni cu părul alb din satul Bobota.

Nu este de neglijat că şi domnul Dr. Pop este originar din Bobota, lucru care în mod sigur a avantajat această cercetare. Se simte pe tot parcursul monografiei că devoţiunea pentru Ardeal este motorul ascuns al motivaţiilor ce mişcă personajele descrise.

Dacă anii dinainte de 1900 sunt mai greu de reperat (puţine surse), aici cercetătorul a fost obligat să caute singura sursă plauzibilă (administraţia bisericii).

Multitudinea datelor preluate din cărtile de identitate a bisericilor a relevat că în cazul domnului Corneliu Coposu dânsul este singurul reprezentant masculin al familiei care nu a îmbrăţişat sutana de preot. Altfel spus, în spatele domnului Corneliu Coposu stă o familie de preoţi până la a 7-ea generaţie.

Să privim cu atenţie perioada cuprinsă în monografie: (1795 – 1995) Ce evenimente, ce consecinţe istorice, ce legătură directă cu destinele familiei. Să amintim numai: Marea Unire - 1 Dec 1918; al doilea război mondial; comunismul. Suntem purtaţi de la Bobota, Blaj, Cluj, Bucureşti şi bineînteles puşcăriile din gulagul românesc la Washington, Bruxelles, Roma, Londra.

Dacă multitudinea evenimentelor, datelor, personajelor, face cartea interesantă şi demnă de recomandat pentru înţelegerea unei întregi epoci şi a subiecţilor ce o populează, încheierea cu „Testamentul politic” al domnului Corneliu Coposu (creştin-democrat) ne face să reflectăm spre concluzia indubitabilă ce rezultă: „Numai crezând” - lecția familiei Coposu ...

Ing. Cristian Fulger
Vicepreședinte Fundația Corneliu Coposu

Prefaţă

Istoriografia română a ultimelor decade a recuperat nu doar teme sau probleme care anterior nu fuseseră licite din perspectivă ideologică, ci, mai ales, prin accesul la noi surse, a descoperit noi subiecte şi a renovat mai vechi abordări prin utilizarea unor modalităţi novatoare de a le reda epistemic. Un astfel de gen istoriografic, cel al monografiei de familie, unul deopotrivă clasic şi modern, este şi subiectul lucrării asupra căreia am fost invitaţi să reţinem atenţia publicului. Într-un atare context, să spunem că afectiv, la fel ca şi autorul lucrării, dar din alte motive, suntem apropiaţi de tema acestui demers. Dincolo de personalitatea politică a lui Corneliu Coposu, un incident biografic a făcut posibilă această intersectare subiectivă. Se întâmpla ca un pic înainte de revoluţia din 1989, fiind militar în termen, în localitatea Coşlariu, am întâlnit prin mijlocirea tatălui meu, pe unul dintre cei care în calitate de membru al PNŢ cunoscuse calvarul sistemului de represiune comunist. Numele lui era Milinton Trif şi rămăsese fidel idealurilor politice pentru care suferise . În cursul conversaţiilor noastre, din ianuarie-februarie 1990, mi-a povestit mult mai deschis şi mai nuanţat despre experienţele sale. Şi cum casa în care locuia la Coşlariu se afla în apropierea unităţii militare în care mă aflam, la un moment dat mi-a spus: Haide să te duc să vezi mormântul tatălui unuia dintre cei mai demni şi mai luminaţi naţional-ţărănişti: un adevărat patriot, Corneliu Coposu. Fără a cunoaşte foarte multe atunci, sensibil şi la accentele pe care dezbaterea politică postdecembristă le angajase, am ascultat cu atenţie ilustrativa poveste pe care mi-a relatat-o cu o dedicaţie exemplară atât pentru soarta familiei Coposu, cât şi cu privire la destinul Seniorului. Dincolo de această întâmplare fericită şi de o apropiere ulterioară, firească din perspectiva profesiei mele, am fost onorat de invitaţia de a prefaţa excelenta lucrare elaborată de Domnul Marin Pop.

Antepronunţarea mea, are legătură cu impresionanta documentare realizată de autor, cu amplul şi diversul şantier al surselor descoperite şi exploatate în cuprinsul cărţii, dar şi cu noutatea lentilelor epistemice puse asupra acestei istorii de familie. Una care este deopotrivă caldă şi simpatetică, pe cât este de argumentată documentar şi narativ. Pentru realizarea acesteia domnul Pop a citit mult şi mai ales a lecturat calitativ pentru a putea explora multidisciplinar istoria subiectului ales. O scurtă trecere în revistă a bibliografiei lucrării mărturiseşte dedicaţia şi expertiza autorului. A citit multe mii de pagini din Arhivele CNSAS, alte sute de dosare din arhive regionale sau locale, colecţiile a aproape 20 de periodice de epocă şi peste 100 de lucrări de specialitate. În plus, a beneficiat de excelente îndrumări – realizate în baza unor interviuri de istorie orală – din partea membrilor şi apropiaţilor familiei Coposu. Toate aceste demersuri i-au permis să analizeze din noi perspective, pluridisciplinare (genealogice, demografice, antropologice etc.), istoria oamenilor şi a locurilor despre care a scris cu multă pasiune, dar mai ales cu necesare precauţii metodologice. Tocmai de aceea în cuprinsul lucrării analiza transversală, diacronică, este compensată cu minimonografii dedicate reprezentanţilor familiei, precum şi cu reconstituiri sectoriale ale activităţilor politice sau sociale ale acestora. Scrisă într-o cheie culturală, dar şi politică, cartea domnului Pop este o reuşită atât din perspectivă ştiinţifică, cât mai ales este o binemeritată scoatere din uitare a unei lumi şi a unor personalităţi care îşi merită locul în cartea de istorie.

Întinsă pe parcursul a două secole, reconstituirea urmăreşte traiectul social al devenirii familiei Coposu într-un cadru istoric specific afirmării naţionale a românilor transilvăneni. Cu toate că îl are în centrul atenţiei pe Corneliu Coposu, mai mult de jumătate din lucrare este dedicată apropiaţilor săi. Pentru a îşi realiza fresca de epocă în care să îşi aşeze personajele, autorul procedează inspirat, creionând genealogic nu doar profiluri istorice ci şi agendele emancipaţioniste care le-au caracterizat activitatea. Ca atare, familia Coposu nu se naşte în anonimat, ci fiinţează – aşa cum îi place domnului Pop să spună – într-un context specific mişcării naţionale din Transilvania, în care preoţii au jucat un rol determinant în restructurarea vieţii comunitare. De la antecesorii săi implicaţi în evoluţia Bisericii Greco-Catolice şi în proiectele de modernizare ale mişcării naţionale din Transilvania secolului al XIX-lea, Iosif şi Gavril Vaida sau Simion Anceanu de Ciolt, la părinţii lui Corneliu, Doina, Flavia şi Rodica Coposu, Valentin şi Aurelia. Pornind de la scurte portrete la consistente compoziţii, cu anvergură monografică – capitolele dedicate lui Valentin şi Corneliu Coposu – autorul proiectează o reconstituire diacronică a evoluţiei familiei, reuşind să fie convingător şi nuanţat în expunerea sa.

Meritul lucrării este dat şi de noutatea informaţiilor puse în circuitul istoric. Dacă le-am menţionat în termeni cantitativi, arhivistici, în cele ce urmează ne oprim calitativ la valoarea adăugată adusă de acestea din perspectiva deschiderilor produse epistemic. Elocvente din acest punct de vedere ne apar capitolele – pline de originalitate în scriitură, nu doar în informaţii – dedicate activităţii de jurnalist a lui Corneliu Coposu, respectiv a detenţiei politice a acestuia. Cititorii vor avea astfel prilejul de a cunoaşte atât consistenţa publicistică a Seniorului în anii 30, cât mai ales profilarea sa în spaţiul concentraţionar românesc.

Scrisă într-o manieră modernă, într-un stil fluent, pe alocuri baroc, dar care păstrează rigoarea ştiinţifică, lucrarea scrisă de domnul Marin Pop reprezintă o reuşită consistentă atât din perspectivă istoriografică, cât şi din cea a naraţiunii despre trecut în care se îngemănează lumi şi destine prinse în vârtejul istoriei.

Cluj-Napoca
Februarie 2014Virgiliu Ţârău

INTRODUCERE

Din galeria marilor personalități pe care Sălajul le-a dat istoriei face parte, la loc de cinste, şi Corneliu Coposu. Este cea de a patra mare personalitate sălăjeană, în ordine cronologică, după Simion Bărnuţiu, Gheorghe Pop de Băseşti şi Iuliu Maniu, mentorul său politic.

Corneliu Coposu s-a născut pe data de 20 mai 1914, în localitatea Bobota. Tatăl său, Valentin Coposu, era preot greco-catolic în această localitate, iar pe mama sa o chema Aurelia şi era fiica protopopului greco-catolic Iulian Anceanu. Aşadar, apariţia lui pe scena politică românească nu a fost una întâmplătoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi tradiţii istorice. El avea ca înaintaşi pe linie maternă 7 preoţi, iar pe cea paternă 3. Toţi aceşti slujitori ai altarului au militat pentru ridicarea nivelului cultural al românilor din Ţara Silvaniei şi pentru împlinirea visului de veacuri a românilor, acela de a se uni într-un singur stat. În calitate de preoţi ei au fost lideri de opinie în lumea satelor, contribuind la păstrarea valorilor tradiţionale ale românilor, a moralei creştine, dar ei au fost şi luminători de carte, fiind directori ai şcolilor confesionale, unde limba de predare era limba română.

Valentin Coposu şi Aurelia Anceanu au adus pe lume şase copii: Cornelia Veturia (1911-1988), licenţiată a Facultăţii de Chimie din Cluj; Corneliu Valeriu (1914-1995), marele om politic; Mircea Flaviu (1918-1919); Doina Viorica Măriuca (1922-1990), licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti; Flavia Lucia Terezia, căsătorită Bălescu (n. 1924), licenţiată a Facultăţii de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi Steluţa Lucia Rodica (n. 1933), licenţiată a Institutului Politehnic Bucureşti.

În această atmosferă „politico-misticistă, plină de esenţă românească şi străbătută de patriotism”, care exista în casa preotului din Bobota, la data de 20 mai 1914 a văzut lumina zilei Corneliu Coposu. După cum îşi amintea marele om politic pereţii casei din Bobota erau înţesaţi cu tablouri ale marilor înaintaşi Avram Iancu, Horea Cloşca şi Crişan, dar existau şi gravuri ale marilor oameni de cultură ai poporului nostru: Andrei Mureşanu, Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu.

În ceea ce priveşte istoricul familiei Coposu, cercetătorii s-au axat preponderent, până acum, pe studiul vieții și activității lui Corneliu Coposu. Nu au studiat mai aprofundat istoricul întregii familii și a înaintașilor acesteia. În acest sens, amintim dialogurile lui Corneliu Coposu acordate lui Vartan Arachelian și Doina Alexandru, precum și lucrarea reputatului jurnalist Călin Tudor Zarojanu, care, din păcate, nu are aparatul ştiinţific necesar.

Până la prezenta lucrare, subsemnatul a publicat câteva articole care se referă la activitatea preoților greco-catolici, înaintași ai lui Corneliu Coposu, începând de prin anul 1800 și aspecte ale activității lui Corneliu Coposu.

Lucrarea de faţă îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific informaţii despre întreaga familie, precum şi activitatea înaintaşilor lui Corneliu Coposu, pe care le-am regăsit în documentele de arhivă. De asemenea, de un real sprijin ne-au fost distinsele surori Flavia şi Rodica Coposu, cărora le mulţumim şi pe această cale, de la care am obţinut informaţii inedite privind istoria familiei din care provin. Împreună am rememorat atmosfera idilică petrecută de familia Coposu la Bobota şi calvarul care l-au îndurat odată cu semnarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940 şi, în special, în crunta perioadă comunistă.

Un motiv important în alegerea temei l-a constituit şi faptul că subsemnatul este originar din satul Seniorului Coposu şi al familiei sale. Cercetarea temei am început-o încă de la terminarea facultăţii, în anul 1997, când am avut ca temă la lucrarea de licenţă „Viața și activitatea lui Corneliu Coposu”. După terminarea facultății și angajarea la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău am continuat studiul temei, dar și valorificarea ei prin expoziții permanente și temporare, studii și articole publicate în revistele muzeelor din țară sau cele de cultură din județul Sălaj.

Acum, la împlinirea centenarului nașterii lui Corneliu Coposu, am considerat că este momentul de a edita prezenta lucrare cu caracter monografic, dedicată familiei Coposu.

Demersul nostru științific are la bază, pe lângă bibliografia edită, informațiile de arhivă studiate la Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, filialele Arhivelor Naționale din Cluj și Sălaj. De asemenea, după cum am mai amintit mai sus, interviurile realizate cu distinsele surori Coposu și alte persoane care au participat la diverse evenimente istorice alături de membrii familiei Coposu.

Volumul de față este structurat pe 8 capitole. Astfel, am avut în vedere pentru început prezentarea unui scurt istoric al satului Bobota, satul natal al Seniorului Coposu și al familiei sale.

Cel de al doilea capitol l-am dedicat înaintașilor lui Corneliu Coposu, preoți și protopopi greco-catolici. Am încercat să evidențiem activitatea lor prodigioasă atât în domeniul preoției, cât și pe tărâm cultural și național. Ei pot fi considerați ca adevărați precursori ai Marii Uniri din anul 1918.

Familia Coposu a luat ființă la Bobota, în anul 1909, prin căsătoria preotului Valentin Coposu cu Aurelia Anceanu, părinții lui Corneliu Coposu. Familia a părăsit Bobota în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, deoarece Valentin Coposu, semnatar al Marii Uniri, era trecut pe lista neagră a autorităților horthyste. Această perioadă importantă atât pentru familia Coposu, cât și pentru satul Bobota, fiind una de maximă înflorire sub toate aspectele (economic, cultural, religios, etc.) am analizat-o în cadrul unui capitol consistent. Am urmărit, apoi, tragedia familiei în timpul refugiului (1940-1944), al perioadei comuniste (1947-1989) și după 1989, în cadrul capitolelor IV-VI.

În capitolul următor am redat câteva scurte biografii ale membrilor familiei Coposu, înafară de protopopul Valentin Coposu, a cărui activitate am analizat-o în cadrul capitolului III şi al fiului său, Corneliu.

Viaţa şi activitatea celui mai de seamă reprezentant al familiei Coposu, Corneliu, am analizat-o în cadrul capitolului VIII, cel mai consistent capitol al lucrării. Am încercat să urmărim pas cu pas formarea sa profesională, ca elev la Bobota, Blaj şi Universitatea din Cluj, activitatea jurnalistică şi opera scrisă, activitatea politică până în momentul arestării, calvarul închisorilor comuniste în care a suferit nu mai puţin de 17 ani, dacă socotim şi cei doi ani de Domiciliu Obligatoriu, activitatea după eliberare sub lupa Securităţii şi după 1990. Astfel, se poate observa că închisoarea lui Corneliu Coposu nu s-a rezumat la cei 17 ani, ci ea a continuat până în anul 1989 şi chiar după, dacă ne aducem aminte de calomniile şi insultele la care a fost supus, pe nedrept, în anii 90. După anul 1990 am urmărit activitatea lui Corneliu Coposu atât pe plan intern cât şi pe plan extern, unde a făcut eforturi aproape disperate pentru ca ţara noastră să revină în marea familie europeană. Ca o încununare a întregii sale activităţi a fost decorat de preşedintele Franţei, Jaques Chirac, cu ordinul Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, cea mai înaltă distincţie a republicii franceze. De asemenea, presa internaţională l-a numit „președintele moral al României”. Am încheiat demersul nostru cu crezul monarhic nestrămutat al Seniorului Coposu, trecerea în eternitate și testamentul său politic.

Într-o perioadă în care sistemul de valori ale poporului român este răsturnat cu susul în jos, credem că istoria familiei Coposu, care în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei şi-a păstrat verticalitatea, omenia şi bunul simţ, poate constitui un reper de moralitate nu numai pentru tânăra generaţie, ci pentru întreaga societate românească, greu încercată de-a lungul istoriei.

Autorul